Vine înserarea. Se imaginează tăindu-și venele. Sângele curge încet pe mână în jos, un picur, doi, cad pe podea. Se coagulează, rămân două pete. Nu merge, petele sunt prea mici.
Din nou. Se imaginează tăindu-și venele. Ia un cuțit, îi verifică vârful, de data asta tăietura va fi mai lungă. Sângele curge șiroi, toată mâna i se umple de plasma roșie, șuvoi de roșu pe podea. Acum e bine. Simte cum moare, își simte viața scurgându-se încet, simte o liniște, da, câtă liniște. Cineva bate la ușă. E servitoarea, a venit să facă curat. Roșul dispare încet de…